Invitat: Alexandru Nicolcioiu, consilier al Directorului general al KMG International
Aţi petrecut toată viaţa profesională în acest domeniu, în Rompetrol, de la şef de atelier până la Director general al Petromidia, şi multe alte responsabilităţi legate de dezvoltarea acestui sector. Din păcate, anul acesta pandemia a afectat semnificativ această industrie, la nivel global. Înainte de a explică cauzele şi efectele, vă întreb şi aş vrea să îmi răspundeţi cât se poate de obiectiv: mai este încă industria petrolului şi a gazelor strategică pentru orice ţară, ne referim aici în primul rând la România, desigur.
Alexandru Nicolcioiu: Bună ziua! Îmi pare bine că am ocazia de a aborda aceste subiecte. Lucrez în această industrie de peste 45 de ani şi intenţionez să mai lucrez cel puţin încă jumătate din cât am lucrat până acum. Aştept cu nerăbdare următorii 20 de ani, deoarece aceasta este o industrie foarte atractivă, o industrie care creează multe oportunităţi.
Dacă ne referim la industria de prelucrare a ţiţeiului, cu siguranţă, această industrie a fost, este şi va continua să fie una dintre principalele ramuri de dezvoltare a economiei oricărei ţări.
Aceasta implică activităţi complexe începând cu prospectarea, extracţia, prelucrarea şi până la livrarea produselor către consumatorii finali.
Din ţiţei se obţin atât combustibili pentru transportul auto, naval şi aerian, atât şi principalele produse petrochimice, cum ar fi polipropilenă şi polietilenă, precum şi toată gama de produse polimerice disponibile pe planeta noastră.
Din ţiţei se obţin şi produse utilizate în infrastructura de transport, cum ar fi bitumul, solvenţii pentru industria de lacuri şi vopsele, solvenţii pentru industria alimentară şi multe alte bunuri de larg consum. Practic, tot ceea ce ne înconjoară este legat de ţiţei. Petrolul şi gazele naturale acţionează ca principalii piloni pentru dezvoltarea oricărei economii.
În ceea ce priveşte România, înainte de anii 90 se prelucrau 32 de milioane de tone de ţiţei în cele 11 rafinării care funcţionau în ţară.
România este încă o ţară cu tradiţie solidă în ceea ce priveşte prelucrarea, prospectarea, explorarea şi extracţia ţiţeiului.
În perioada actuală, în 2019-2020, România prelucrează 10,5-11 milioane de tone de ţiţei, din care 8 milioane de tone sunt importate.
Importul de ţiţei este reprezentat de către Rompetrol Rafinare cu un volum de 5,5 milioane de tone de ţiţei asigurat pe piaţa din România de către compania-mamă, principalul nostru acţionar, CN KazMunayGas.
După cum am menţionat anterior, toate lanţurile de prelucrare se regăsesc şi în compania Rompetrol Rafinare, de la producţia de benzină, petrol reactor (jet) la bitum, polipropilenă şi alţi solvenţi pentru uz industrial.
Dacă ar fi să desenăm o hartă a moleculei de ţiţei pe măsură ce este extrasă din zăcământ şi este transportată pe nave, este prelucrată, ajunge în industria petrochimică şi mase plastice, putem observa că angajează multe persoane. În afară de oamenii care lucrează direct în sectorul prelucrării ţiţeiului, există şi subcontractori care asigură menţinerea instalaţiilor în condiţii normale de funcţionare.
Țiţeiul este una dintre sursele care asigură dezvoltarea economică, locuri de muncă pentru mii şi milioane de angajaţi din întreaga lume – zeci şi sute de mii numai în România, fiind, de asemenea, principala sursă de impozite pentru bugetul de stat.
Țiţeiul este implicat în toate aspectele vieţii noastre de zi cu zi.
De ce 2020 este un reper pentru industrie? Au existat semne din 2019?
Alexandru Nicolcioiu: Într-adevăr, pandemia este un fenomen cu care foarte puţin dintre noi s-au confruntat până acum, la nivel global.
Toate ţările au fost afectate în acelaşi timp, luptând împotriva acestui duşman comun cu care ne confruntăm în fiecare zi.
Una dintre principalele modalităţi de combatere a acestui virus a fost izolarea, limitarea comunicării şi distanţarea socială. Aceste măsuri au afectat comunicarea globală şi au dus la o reducere drastică a consumului de carburanţi. Petrolul reactor utilizat pentru alimentarea avioanelor a înregistrat cea mai drastică reducere, iar recuperarea acestui sector este foarte lentă din cauza faptului că una dintre măsurile luate pentru a preveni răspândirea virusului a fost limitarea călătoriilor cu avionul.
Economia globală a scăzut cu 20-30% şi, desigur, a afectat industria noastră de prelucrare a ţiţeiului. Această industrie este oricum extrem de volatilă.
În 2019 s-a înregistrat un volum mare de ţiţei prelucrat la nivel global. Cantităţile prelucrate au depăşit cererea pentru acest produs. Parcurile de depozitare precum şi navele, care transportau produsele petroliere în scopul vânzării, erau pline.
Unele companii au ales să nu oprească extracţia de ţiţei, deoarece este foarte complicat să opreşti platformele marine sau terestre mari care extrag ţiţeiul la adâncimi mari; în schimb, au preferat să vândă ţiţeiul pentru nimic, pentru a menţine în funcţiune sondele petroliere.
După cum am spus anterior, activităţile industriei de petrol şi gaze sunt extrem de complexe, iar costurile pentru oprirea unei platforme petroliere timp de 3-4 zile sunt mult mai mari decât livrarea de ţiţei gratuit.
În toţi cei 45 de ani de activitate în acest domeniu, nu am auzit sau întâlnit niciodată o astfel de situaţie în care s-a oferit ţiţeiul gratuit.
Ce alţi factori au accelerat criza ţiţeiului? Ce se întâmplă în Europa?
Alexandru Nicolcioiu: Anul 2019, de asemenea, a fost un an marcat de mai multe tensiuni politice, cum ar fi cea dintre OPEC, Rusia şi SUA, atacurile teroriste asupra câmpurilor petroliere şi rafinăriilor din Arabia Saudită. A fost anul în care SUA a inundat piaţa cu o mulţime de produse rezultate din gazele de şist şi care s-au suprapus cu acţiunile economice împotriva Iranului. Toate aceste evenimente au bulversat, să zicem aşa, piaţa ţiţeiului. Dar, datorită importanţei ţiţeiului pentru ţările care îl prelucrează, toţi rafinorii au ales să îşi menţină afacerile deschise, urmărindu-şi atent concurenţii, întotdeauna gata să intervină pentru a-i înlocui.
Sunt, de asemenea, studii care arată că rafinăriile care au o capacitate de prelucrare ţiţei sub 5 milioane de tone şi care nu dispun de instalaţii complexe, sunt primele care se vor opri. Dacă opriţi activitatea unei rafinării, pe motiv că aceasta nu este eficientă din punct de vedere economic, trebuie să faceţi un calcul complex a ceea ce ar însemna închiderea rafinăriei în ceea ce priveşte disponibilizarea personalului, conservarea sau repornirea activităţii. Pe baza acestor calcule, majoritatea rafinăriilor au fost menţinute în funcţiune, ceea ce a dus la o creştere masivă a produselor petroliere.
Pandemia a avut un impact negativ asupra acestei industrii nu atât din punct de vedere operaţional, ci din cauza scăderii bruşte a consumului, care a lăsat producătorilor cantităţi mari de ţiţei prelucrat, depăşind capacităţile de stocare şi livrare. La rândul său, acest lucru a dus la reducerea prelucrării ţiţeiului în Europa. Sunt rafinării în Europa care s-au oprit, altele şi-au menţinut gradul de utilizare a capacităţilor de prelucrare la 60-70%.
Cum stau lucrurile în România? Cum sa adaptat Rompetrol la noile condiţii?
Alexandru Nicolcioiu: După cum mulţi dintre voi ştiţi, Rompetrol deţine două rafinării: Petromidia în Navodari şi Vega în Ploieşti, ambele fiind menţinute în funcţiune la un grad de prelucrare de 80% din capacitate.
În contextul actual, strategia noastră a fost să menţinem rafinăriile în funcţiune la 80% din capacitate, pentru a asigura necesarul de motorină pentru întreaga reţea de benzinării din România şi din alte ţări în care Rompetrol este prezentă: Georgia, Bulgaria şi Moldova.
În această perioadă, multe state s-au concentrat pe îmbunătăţirea infrastructurii de transport rutier. Şi în România au fost demarate multe proiecte care implică reparaţii de drumuri şi am fost principalul furnizor de bitum. De asemenea, am furnizat industriei petrochimice polipropilenă şi polietilenă. Astfel, ne-am ajustat afacerea pe o piaţă care ne permite menţinerea unui grad de prelucrare de 80% din capacitate.
Obiectivul nostru principal a fost să avem un rol activ în combaterea pandemiei. Am făcut echipă cu România, Bulgaria, Moldova şi Georgia şi am donat carburant pentru transport medical de urgenţă; de asemenea, am donat carburant pentru diferite spitale şi autorităţi locale.
De asemenea, am elaborat un nou produs pentru uz petrochimic. Este folosit ca material primar pentru obţinerea stratului de mijloc al măştilor de protecţie.
Benzinăriile noastre au fost deschise şi au devenit puncte de aprovizionare pentru produsele alimentare de bază, pe lângă scopul primar de a furniza carburant celor care nu pot lucra de acasă.
Rafinăria noastră, împreună cu Vega şi divizia de petrochimie sunt foarte flexibile, ceea ce ne-a permis să menţinem în funcţiune complexul nostru de producţie, precum şi să prevenim şi să protejăm sănătatea angajaţilor noştri. Prin intermediul comitetelor noastre de urgenţă am luat măsuri de precauţie în toate rafinăriile pentru a limita efectele pandemiei.
În concluzie, cele două rafinării şi divizia petrochimică s-au adaptat la această perioadă, atât din punct de vedere sanitar, cât şi din punct de vedere al livrării produselor solicitate.
În afară de producţia de bitum, care este rolul rafinăriei Vega?
Alexandru Nicolcioiu : În luna noiembrie, Vega va sărbători 115 ani de existenţă. Aceşti 115 ani au zburat la fel de repede ca cei 45 de ani de experienţă în acest domeniu.
Vega este unul dintre pilonii activităţii KMG International, precum şi un pilon pentru România.
Este situat în Ploieşti, lângă râul Dâmbu. Nu prelucrează ţiţei. Activitatea sa se concentrează în totalitate pe fabricarea produselor cu valoare adăugată ridicată din materiile prime primite de la Petromidia. Este o extensie a proceselor desfăşurate în Petromidia, aflată la 200 km distanţă. Chiar înainte de a fi conectat la Petromidia, Vega a fost un punct de conexiune activ pentru cele 11 rafinării din ţara noastră.
În ceea ce priveşte produsele albe, rafinăria de la Midia furnizează materiile prime uşoare din care se obţine hexan. Se vinde pe piaţa româneasca dar şi la export. Hexanul este utilizat în industria petrochimică, industria alimentară, industria de lacuri şi vopsele.
Este o rafinărie în continuă dezvoltare; face parte din ultimele 4 rafinării operaţionale din România, din cele 11 pe care le aveam înainte de 90’.
În afară de combustibil, Petromidia produce şi polimeri. Care este rolul Diviziei de petrochimie pe piaţa locală?
Alexandru Nicolcioiu: Unitatea petrochimică utilizează materiile prime furnizate de rafinării. Avem o instalaţie de polipropilenă care funcţionează numai cu materii prime furnizate de rafinăria Petromidia. Este singura instalaţie din România (a existat o instalaţie în Teleajen, dar nu era operaţională) şi este unul dintre principalele produse livrate numai în România la 94 de companii care activează în industria de mase plastice.
Polipropilena este utilizată şi pentru o serie de piese utilizate în industria auto. Suntem unul dintre cei mai mari furnizori de materii prime pentru companiile care produc accesorii, piese şi ornamente pentru industria auto atât cea de la Piteşti, cât şi cea de la Craiova.
Sacii din rafie sunt, de asemenea, obţinuţi din polipropilenă, şi sunt utilizaţi în mod curent în multe industrii.
Astfel, activitatea petrochimică prin instalaţia de polipropilenă, se regăseşte în toată România. Mai mult, aproximativ 40% din producţia de polipropilenă este exportată.
O altă instalaţie a Diviziei de petrochimie este cea de polietilenă de înaltă presiune.
Folosim materie primă importată, adică etilenă, deoarece suntem echipaţi cu un terminal criogenic şi putem descărca etilena. Este singurul terminal de etilenă din zona Mării Negre, ceea ce ne-a oferit posibilitatea de a folosi la capacitate maximă instalaţia noastră de polietilenă. Folosim aceeaşi reţea de clienţi menţionată anterior. Le furnizăm polietilenă de înaltă presiune sau de joasă densitate.
Este baza tuturor produselor legate de industria maselor plastice (de injecţie, suflare, folie etc.), toate fiind obţinute din aceste produse.
Suntem mândri că suntem singurii producători de petrochimie din România pentru aceste două produse. Colegii noştri de la Divizia de petrochimie îşi amintesc cu drag de toate eforturile depuse de mine pentru ca instalaţiile să funcţioneze.
Într-adevăr, în perioada 1990-1992 obţineam cantităţi mai mici, ceea ce a dus la anumite discuţii politice. Discuţiile au vizat oprirea instalaţiilor, dar am reuşit să le menţinem în funcţiune. Este unul dintre domeniile în care vedem o creştere a valorii ţiţeiului. Se regăseşte în toate bunurile de larg consum.
Şi, ultimul nostru produs dezvoltat, este noul material pe care în prezent îl livrăm producătorilor de măşti. Sperăm că vom scăpa de aceste măşti în curând, dar în contextul actual, vaccinul va fi cel care ne va salva de această situaţie dificilă.
Cum se vede tranziţia spre o energie mai curată?
Alexandru Nicolcioiu : Există mai multe planuri şi proiecte în curs de dezvoltare până în 2030-2050. Acesta este un subiect amplu, implică o strategie de ţară, este vorba despre modul în care sistemul local poate produce energie electrică, ce infrastructură este disponibilă la nivelul fiecărei ţări, cât de mult combustibil este folosit pentru a obţine energia. Toate acestea afectează nivelul emisiilor.
Conform Uniunii Europene şi calculelor în timp real, există încă centrale termice care funcţionează pe cărbune. 100% din emisiile rezultate din arderea cărbunelui se transformă în gaze cu efect de seră şi dioxid de carbon.
Sunt planuri ca până în 2050 să fie oprită folosirea cărbunelui. Scopul este de a trece la energie verde, ecologică.
Emisiile rezultate de la rafinăria noastră reprezintă aproximativ 15-20% din totalul materiilor prime prelucrate, uneori 19-20%.
Acest lucru nu înseamnă că, dacă nu suntem principalii poluatori, nu ne gândim să producem în viitor energie prin dezvoltarea parcurilor eoliene sau fotovoltaice.
În zona Dobrogei, după cum ştiţi, există un amestec de energie produsă de centralele termice, energia nucleară de la Cernavodă şi parcurile fotovoltaice combinate cu multe parcuri eoliene.
Avem aproximativ 400 de hectare în Midia şi 100 de hectare în Vega şi alte zone care pot fi transformate în parcuri solare sau eoliene, în viitor, pentru a obţine energie electrică fără a utiliza combustibil care emite CO2.
De asemenea, lângă rafinăria Petromidia, pe terenul deţinut de centrala termică, am aprobat deja şi am demarat un proiect care presupune construirea unei centrale de cogenerare care va alimenta rafinăria cu energie electrică şi termică prin arderea gazului metan din Marea Neagră.
Obiectivul principal al Grupului KMG International este de a găsi noi modalităţi de a produce energie fără a emite gaze cu efect de seră.
De asemenea, avem şi instalaţia de hidrogen de la Petromidia. În momentul de faţă discutăm posibilitatea folosirii hidrogenului în calitate de combustibil auto. În prezent analizăm şi studiem acest proces cu profesori de la Universitatea din Constanţa. Încercăm să identificăm procese folosite în întreaga lume care ar face posibilă utilizarea hidrogenului pentru alimentarea maşinilor.
Cu siguranţă, în ceea ce priveşte utilizarea maşinilor electrice, acesta este calea viitorului. Nu vom fi afectaţi pentru că, aşa cum am menţionat anterior, suntem foarte flexibili.
Chiar dacă va exista o reducere a consumului de combustibil şi benzină, putem creşte producţia de bitum în Vega.
Toate maşinile, electrice sau nu, trebuie să circule pe drumuri, deoarece nu am văzut încă maşini care să zboare. Vor continua să circule pe drumuri şi autostrăzi care trebuie dezvoltate, ca atare, este necesar bitum. De aceea, luăm în considerare creşterea capacităţii de producţie a bitumului la Vega şi intenţionăm să dezvoltăm o nouă instalaţie de bitum la Petromidia.
În concluzie, popularitatea maşinilor electrice nu ne sperie. Suntem suficient de flexibili şi dispunem de mijloacele necesare pentru a ne adapta cu produse de nişă care să ne asigure că maşinile alimentate electric sau cu combustibil au drumuri pe care să circule.
Predicţii pentru 2021?
Alexandru Nicolcioiu: Predicţiile generale făcute de diverse companii pentru 2021-2022 anunţă preţul petrolului la 40 dolari SUA pe baril. Speranţa este că programul de vaccinare va începe la sfârşitul primului trimestru şi că vaccinul va fi principalul antidot pentru eradicarea acestei pandemii.
Există prognoze care susţin că în a doua jumătate a anului 2021 şi în 2022 piaţa îşi va reveni în ceea ce priveşte producţia şi consumul de ţiţei.
Ca o concluzie a ceea ce am discutat anterior, va exista o creştere a investiţiilor pentru dezvoltarea infrastructurii de transport. Statul va gestiona aceste investiţii pentru a susţine o forţă de muncă activă şi pentru a evita şomajul masiv care poate duce la conflicte sociale majore la nivel european şi care s-ar putea dovedi dificil de stăpânit.
Deci, această zonă de nişă a afacerii noastre va continua să se dezvolte. De asemenea, prevedem că până în 2023-2024 consumul petrolului reactor va reveni la valorile înregistrate în 2019.
Desigur, toate acestea sunt doar prognoze, calcule, asumări care, la rândul lor, depind de contextele politice. Sperăm că nu vor exista alte atacuri asupra câmpurilor petroliere.
Suntem optimişti că vaccinul implementat în primul trimestru al anului 2021 va avea un efect semnificativ în eradicarea acestui virus, care se dovedeşte greu de stăpânit chiar şi prin aceste metode de izolare care sunt impuse în această perioadă. Vaccinul este cea mai bună soluţie.
Platformele noastre, Petromidia şi Vega, au arătat în 2019 că pot funcţiona la capacităţi maxime, astfel încât să poată menţină cu uşurinţă un grad de funcţionare de 80% din capacitate.
Odată ce piaţa îşi va reveni, suntem pe deplin pregătiţi să revenim şi noi la niveluri operaţionale complet funcţionale în ceea ce priveşte livrarea produselor, să revenim la procesele din 2019 conform planului de dezvoltare a reţelelor noastre de vânzare şi creşterea produselor petroliere, petrochimice şi de nişă.
Această pandemie ne-a redirecţionat către un domeniu care va continua să se dezvolte datorită noilor tehnologii digitale aplicabile nu numai în procesele de operare, ci şi în modul în care comunicăm.
Dacă acum trei-patru ani ne străduiam încă să comunicăm online pentru a gestiona companiile, pentru a finaliza diverse procese, pentru a avea întâlniri şi conferinţe eficiente, iată-ne acum, lucrăm de acasă şi ţinem procesele complexe sub control online. Acest lucru demonstrează că suntem pregătiţi pentru aceste provocări viitoare.
Transformarea digitală a Rompetrol a fost, este şi va rămâne principala noastră prioritate în ceea ce priveşte activitatea viitoare.