Invitat: Felix Crudu, directorul general al Rompetrol Rafinare


Am discutat în primul episod despre implicaţiile industriei de rafinare şi ale ţiţeiului în multe domenii şi activităţi zilnice, fără însă a neglija nevoia de schimbare, de tranziţie a acestei industrii către energii mai curate.
Rompetrol deţine două rafinării, Petromidia şi Vega, şi unica divizie de petrochimie. Deşi produsele rezultate contribuie la dezvoltaterea multor activităţi locale şi regionale, impactul crizei a fost puternic asupra acestui sector. Într-o imagine de ansamblu, care este impactul asupra activităţilor noastre, mai departe, în economia locală.

Felix Crudu: Prelucrarea petrolului este una din industriile de bază ale ţării noastre şi avem şi o tradiţie lungă în acest domeniu. Este, de asemenea, necesar şi obligatoriu ca orice industrie să se adapteze mediului de piaţă. Noi avem resursele şi specialiştii necesari să ne aliniem nevoilor de piaţă, precum şi normelor şi legilor în vigoare. Este important ca aceşti producători să asigure în mod constant produsele, fie că vorbim de carburanţi sau mase plastice, medicală, mai nou vorbim de Bitum, clar necesar pentru autostrăzi, infrastructură pe care o dorim cu toţii, solvenţi şi multe alte produse pe care le producem în rafinăria Petromidia. Contribuim alături de ceilalţi jucători de pe piaţă la Securitatea Energetică de care am auzit cu toţii şi am înţeles mult mai bine ce înseamnă asta în ultima perioadă, mă refer la lockdown-ul din martie-aprilie, starea de urgenţă, când restricţionarea circulaţiei mărfurilor a generat un colaps de produse, din fericire noi am reuşit să livrăm aceste produse şi am contribuit la Securitatea Energetică.

Aş mai menţiona şi faptul că din această industrie, contribuţia la bugetul de stat, în ceea ce ne priveşte a reprezentat 1,2 miliarde de dolari. Bani care ajută în această perioadă la consolidarea economiei şi revenirea acestui moment critic.

Suntem o ţară producătoare de ţiţei, dar nu avem acoperit tot consumul. De aceea facem importuri. Înainte de criza Covid importam aproximativ 8 milioane tone de ţiţei, 5 milioane aduse de Rompetrol prin terminalul marin. Din aceste materii prime fabricăm produse petroliere cu valoare adăugată şi le livrăm atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa externă. Suntem cel mai mare exportator de produse petroliere al ţării şi ne aflăm în topul companiilor exportatoare. E foarte important pentru economie că noi contribuim la balanţa de import-export a ţării prin importuri de ţiţei şi exporturi de produse rafinate. Aş putea afirma faptul că reprezintă mai mult de 4% din valoarea exportului industriei prelucrătoare din România.

Suntem, de asemenea, al doilea cel mai mare deţinător de stocuri de siguranţă. De aceea va rămâne un domeniu strategic pentru România.


Influentele anului 2019, respective tensiunile geopolitice, supraproductia de carburanti existenti pe piata si apoi pandemia au afectat semnificativ industria de petrol si gaze din toata lumea. Care este legatura dintre ele si cum influnteaza activitatea rafinariei Petromidia?

Felix Crudu: Anul 2020 a fost unul extrem de dificil pentru toată lumea si pentru toate domeniile de activitate. În cee ace priveşte industria petrolului, evenimentele anului 2019, precum şi apariţia pandemiei la începutul anului, ne-au plasat într-o situaţie nemaîntâlnită până acum.

Evenimentele internaţionale ale anului 2019 au condus la fluctuaţii masive ale cotaţiilor internaţionale de ţiţei, între 7 şi 20% în fiecare lună între preţul minim şi maxim la ţiţeiului.

E foarte important să ştim unde ne-a prins pandemia şi de aceea aş vrea să enumăr câteva evenimente notabile din piaţa de oil&gas din 2019:

Statele Unite şi-au menţinut trendul pozitiv în producţia de ţiţei şi au înregistrat noi recorduri de producţie, punând presiune pe celeltalte ţări producatoare. Astfel, OPEC şi Rusia s-au înţeles asupra scăderii producţiei pentru a evita o depreciere a barilului, ajungând la cel mai mic nivel de producţie din ultimii 4 ani; Perioada aprilie-mai, fluxurile de ţiţei prin conducta Druzhba au fost oprite, din cauza materiei prime contaminate cu compuşi chimici, rezultând în preţuri ridicate şi greutăţi de aprovizionare ale rafinăriilor pentru ţiţeiul de tip sour, specific consumului zonei est-europene

După atacul cu drone  din Septembrie 2019  asupra instalaţiilor de prelucrare a ţiţeiului din compania de stat a Arabiei Saudite, Aramco, preţul ţiţeiului de tip Brent a crescut la 68,2 USD/bbl, faţă de 61,1 USD/bbl înainte de acest atac.

Totodată, Statele Unite au lansat sancţiuni împotriva Iranului şi Venezuelei, fapt ce a limitat oferta din piaţă, şi drept urmare a ajutat, alături de tăierile de producţie OPEC la creşterea preţului ţiţeiului. Astfel, diferenţialul Urals-Brent a ajuns la un nivel istoric ridicat, declanşat de o disponibilitate extrem de scăzuta a ţiţeiului sulfuros.

E bine de menţionat că Petrol Rafinare a fost construită să rafineze un ţiţei sulfuros, avem investiţii mari în unităţi specifice pentru această activitate, bazându-ne pe faptul că acest tip de ţiţei, istoric fiind cel mai scump, îl putem procesa pentru a obţine produse de calitate şi carburanţi euro 5. Problema cea mai mare a apărut în 2019, de aceea vreau să explic puţin.

Înainte de 2019, pentru un interval de 9 ani (2010-2018), ţiţeiul sulfuros a fost tranzactionat la un discount comparativ cu titeiul mai putin sulfuros – adica Urals a fost mai ieftin decât Brent cu  1,1 USD/bbl. Pentru prima oară din 2010, în cursul anului 2019 ţiţeiul sulfuros Urals a fost tranzacţionat la un diferenţial pozitiv de preţ de piaţă USD/bbl comparativ cu ţiţeiul de tip Brent. Asta înseamnă că ţiţeiul pe care ne bazam nu ne oferea un avantaj din punct de vedere al preţului de achiziţie, ba din contră, un dezavantaj.

Astfel, în condiţiile în care ţiţeiul Ural este mai scump decat Brent, ne afectează semnificativ marjele de rafinare.  În ceea ce priveşte mediul de piaţă în jurul marjelor de rafinare, anul 2019 a înregistrat unul dintre cele mai scăzute niveluri din ultimul deceniu.

Principalele motive care au generat niveluri atât de scăzute au fost:

Diferenţialul Urals-Brent la un nivel istoric ridicat, declanşat de o disponibilitate extrem de scăzută a ţiţeiului sulfuros, ca urmare a noilor sancţiuni ale SUA împotriva Venezuelei şi reluarea sancţiunilor împotriva Iranului;

Excesul de produse pe piaţă, cu impact în Europa în principal asupra marjelor pieţei de motorină;

Declinul economic global, accelerat de războiul comercial SUA-China

Toate aceste evenimente au produs efecte extrem de neplăcute şi negative asupra marjelor europene care au scăzut cu circa 6,4 USD/tonă, o scădere de 15,8-16% faţă de 2019. 2019 a fost un an extrem de agitat şi dacă aş sumariza aş spune că au avut loc fluctuaţii masive ale cotaţiilor de ţiţei, disponibilitatea scăzută a ţiţeiului sulfuros de care noi suntem interesaţi, diferenţialul Urals-Brent la un nivel istoric ridicat şi marje europene de rafinare în scădere cu 15-16%. Contextul cel mai nepotrivit pentru ceea ce avea să urmeze  în 2020 cu apariţia pandemiei.



Cum a evoluat pretul titeiului in 2020? Ce elemente au influentat aceste fluctuatii?

Felix Crudu: Anul a început cu o creştere semnificativă a preţului petrolului, cauzată de  conflictul dintre Statele Unite şi Iran, urmată de o scăderea dramatică a preţului, intensificată de Arabia Saudită, care a început un război al preţului împotriva Rusie, a pieţelor  suprasolicitate şi a şocului fără precedent cauzat de pandemia de COVID-19.

Țiţeiul de tip Brent a scăzut până la nivelul de 17,7$/bbl., - cel mai mic nivel din 2003 – iar propunerea OPEC de a reduce producţia a fost refuzată de Rusia.

Preţurile spot pentru ţiţei au înregistrat o scădere acuta în luna aprilie (-44%) cauzată de un excedent de ţiţei în continuă creştere pe piaţa spot. Dupa aceasta, în a doua jumătate a trimestrului II, preţul ţiţeiului a avut o traiectorie uşor ascendentă şi a terminat trimestrul II la un nivel de 42 $/bbl., deoarece OPEC+ a aprobat o reducere de 10 milioane barili/zi începând cu luna mai.

După recuperarea din trimestrul II, ţiţeiul de tip Brent a fost destul de stabil în trimestrul III, pe măsură ce piata se apropia de echilibru în urma creşterii graduale a cererii, oarecum generate de o îmbunătăţire a situaţiei la momentul respective. În iulie, OPEC şi Rusia au convenit ca începând cu luna august să relaxeze reducerile record de aprovizionare, întrucât economia globală părea că îşi revine încet după pandemia de coronavirus, dar în septembrie au început să crească îngrijorările cu privire la trecerea pieţei spre supraofertă.

Diferenţialul Urals-Dated Brent a încheiat trimestrul II la nivelul de +2,5$/bbl, un nivel destul de ridicat, asta înseamnă 14 usd/b, adică 7 USD/tonă, deoarece exporturile din Rusia au rămas diminuate cu -20%.

Ulterior, până la finalul trimestrului III a scăzut la +0,26$/bbl. Urals vs. Brent din cauza scăderii cererii de ţiţei sulfuros din Asia şi a creşterii fluxurilor către Europa.



Cum au evoluat cotatiile produselor petroliere in 2020?

Felix Crudu: În ceea ce priveşte evoluţia produselor finite e foarte important când vorbim despre evoluţia ţiţeiului să vorbim despre produse finite. Aici trebuie să ne referim la marjele de rafinare.

Marjele de rafinare au început anul 2020 sub presiune datorită marjelor slabe de motorină şi jet. O să le iau puţin pe rând.

Marjele de motorină au crescut în prima parte a trimestrului I pe baza prăbuşirii preţului ţiţeiului şi diminuarea diferenţialul Urals – Brent. S-au prăbuşit în trimestrul II deoarece capacităţile de stocare au fost aproape 100%, schimbarea agresivă a randamentului celorlalte produse către motorină şi mai ales volumelor mare de motorină venite din Rusia şi Asia.

Marjele de motorină au continuat să scadă până la niveluri minime nemaivăzute din 2008. Stocurile globale au continuat să crească, cererea de jet a scăzut în sectorul aviaţiei pe fondul închiderii graniţelor şi a interdicţiilor de călătorie în lumea întreagă. Marjele de jet au devenit negative în trimestrul II, sub o presiune a contracţiei puternice din cauza Covid-ului, asupra companiilor aeriene. 70% din randamentul de volume de jet a fost mutat în motorină şi 30% în benzină, în condiţiile în care volumul de jet a fost aproape 0 datorat pandemiei.

Marjele de rafinare au scăzut în trimestrul II, din cauza stocului ridicate de produse petroliere şi a creşterii preţului petrolului şi a revenit uşor în trimestrul III, în urma unei creşteri uşoare de carburanţi pentru combustibilul rutier şi după sezonul de mentenanţă a rafinăriilor. În aceste condiţii marjele de benzină au crescut în trimestrul III, au atins 109 USD/tonă, în condiţiile în care exporturile de benzină către Africă au crescut şi cea regională şi-a revenit uşor. Din păcate marjele de motorină au atins în trimestrul III cel mai scăzut nivel din 2019, 18 USD/tonă. Evident, cauzată de excesul de aprovizionare, exportul orientului mijlociu către Europa în permanent creştere şi cerere regional slabă.

Consumul de jet rămâne şi azi cel mai afectat sector, din cauza evitării călătoriilor.

În ansamblu, în 2020 marja de rafinare a scăzut cu 40% în primele 9 luni. Dacă ne raportăm la o perioadă similar din 2019 şi s-a situate la 18,6 USD/tonă.



De ce este atat de important sa intelegem factorii care infleunteaza evolutia cotatiilor titeiului si ale produselor petroliere?

Felix Crudu: De ce e important să înţeleg aceste evenimente? Pentru că activăm pe o piaţă în care efectul cotaţiilor la ţiţei şi a marjelor de rafinare este esenţial în determinarea rezultatului economic. Adică marja de rafinare este venitul realizat din vânzarea coşul de produse, obţinut din prelucrarea ţiţeiului. În condiţii în care marja de rafinare e negative înseamnă că prin vânzare nu se acoperă nici măcar preţul achiziţiei de materie primă, în cazul de faţă ţiţeiul. Mai mult, dacă avem în vedere că la acest cost se adaugă şi costul de procesare (salariu, utilităţi, mentenanţă), e clar că rezultatul e negativ. Pe scurt, materie primă scumpă, produs vândut ieftin. Rezultat economic negative.   



Avand in vedere influenta factorilor externi asupra activitatii de rafinare, care au fost rezultatele celor doua rafinarii in aceste 9 luni?

Felix Crudu: Dacă ne referim la rezultatele rafinăriei Petromidia în 2020 aş începe cu nivelul de producţie în primele 9 luni ale 2020, avem un surplus total de 3,5 mil. tone ţiţei, în scădere cu 26% a anului trecut, când procesasem 4,7 mil. tone ţiţei. Gradul de procesare s-a redus la 68%, cu 30% mai puţin ca perioada anului trecut. Scăderea a fost generată de revizia general începută în martie şi continuată în aprilie, 45 de zile de oprire a producţiei, şi cererea scăzută pe piaţa puternic lovită de context. Evident acetse scădere şi un nivel extrem de scăzut al marjelor de rafinare. Am avut 11 dolari în primele 9 luni, spre deosebire de anul trecut când am avut 37,6 dolari, au afectat rezultatul semnificativ şi ne-au condus la pierderi contabile de peste 150 mil. dolari.

Pe de altă parte, din punct de vedere operational, am obţinut o performanţă foarte bună în primele luni, produse albe de 86,4%, o pierdere tehnologică de 0,889, şi foarte important şi indicele intensităţii energetice de 99,3%.

Evident, în această perioadă preocupaţi permanent de a contrabalansa efectele acestor elemente negative, capacitatea scăzută şi marjele scăzute, ne-am continuat programele de optimizare a proceselor de produse, reţetele de materii prime, materii prime alternative precum şi eficientizarea costurilor de operare, din punct de vedere energetic şi cont de procesare. Avem un program din 2014, continuat atent şi intensive şi în 2020 ca să contrabalansăm efecte negative.

Dacă mă refer doar la Vega, unde nu mai procesăm ţiţei şi nu producem carburant, am reuşit să procesăm 264 mii de tone. Tone în primele 9 luni, o scădere de 18,5%, această scădere se explică doar perioadei de revizie, cererea de Bitum fiind la un nivel satisfcătăro în acest an. Proiectele de infrastructură au continuat şi Bitumul produs la Ploieşti, fiind şi singurul producător din ţară, s-a căutat. La fel ca şi solvenţii folosiţi şi livraţi local şi regional.



Petrochimia a fost alta activitate care a salvat industria si situatia generata de scaderea consumului de carburanti. Cum a fost evolutia diviziei de petrochimie in primele 9 luni?

Felix Crudu: Activitatea în 2020 în zona de petrochimie n-a fost atât de grav afectată de pandemiei şi am reuşit să ne menţinem instalaţiile în operare la capacităţi proiectate. Atât la PP cât LDPE. Astfel în primele 9 luni producţia de polimeri a fost de 102 mii tone, cu 11% mai mult faţă de anul trecut când am avut 92 mii tone. Ce a condus la creştere a fost menţinerea constantă şi permanent cele 2 instalaţii, folosind materii prime intern. Divizia de petrochimie şi e foarte important a dezvoltat cu success un produs nou, MRB30H, care e un sort special de prolipepilenă, folosit la măştile de protecţie. Am testat acestt produs şi l-am omologat, deja îl furnizăm la producătorii local şi e util la stratul de mijloc al măştii, cel mai util la filtrarea agenţilor patogeni.

Acest produs e destinat pentru obţinerea de material pentru filtrare, dar şi alte elemente din zona medicală, precum şi în zona industrială, pentru filtre cu rată mare de absorbţie.



Ce a insemnat revizia generala si care a fost impactul in activitatea rafinariilor Petromidia si Vega?

Felix Crudu: Revizia din 2020 a fost o reuşită. Având în vedere contextul. Aş vrea să iau pe rând fiecare element. Era obligatoriu să avem această revizie, pentru că autorizaţiile din punct de vedere legal şi funcţionarea sigură a instalaţiilor trebuia să fie conformă cu cerinţele legale. A trebuit să oprim instalaţiile şi să reînoim autorizaţiile. O revizie de asemenea anvergură înseamnă pregătire cu mult timp înainte.

În prima zi de situaţiei de urgenţă am început revizia. Totul era planificat şi livrat. Am ajuns într-o situaţie în care trebuia să continuăm şi să ne protejăm oamenii, familiile, operaţiunile. Am făcut mulţi paşi şi multe măsuri. Am închis cantina, am separate fluxurile, astfel încât toate companiile, în special 90-95% din România, să-şi desfăşoare activităţile să furnizeze la timp, pentru că am avut proiecte foarte ample. Au înţeles că trebuie să respecte măsurile autorităţilor şi cele interne din timpul reviziei. Faptul că a apărut această blocare a făcut astfel încât anumiţi specialişti să nu poată ajunge în România. Am apelat la specialiştii noştri şi aceştia au schimbat catalizatorii, dar am reuşit cu specialiştii noştri ce ne-am propus cu alţii din afara ţării.

Pe lângă menţinerea şi întreţinerea instalaţiilor am avut ca scop investiţii pentru viitor. Pentru a avea o mare flexibilitate, adaptare la cerinţe de piaţă şi mediu. Am avut 21 de proiecte de investiţii, catalitic am schimbat capacul la generator, am schimbat reactorul şi instalaţia de reformare catalitică, precum şi multe alte proiecte de distilare, coxare întârziată. Proiectele astea ne permit flexibilitate şi să trecem cu reţete de ţiţei diversifitcate şi mix de produse în schimbare.



Cum ai caracteriza cele aproape 11 luni din 2020?

Felix Crudu: Cred că e cel mai greu, dar pentru că suntem la final de an putem trage concluzii. În primă faza pregătirea reviziei a fost o reuşită, în contextul pandemic. Operaţiunea de reparaţie şi modernizare a instalaţiilor trebuia să se facă la timp pentru a reporni siguranţa energetică. Aş putea în două cuvinte să descriu un moment în care oamenii în faţa porţilor se gândeau „să mai mergem la lucru sau să mergem acasă?”. A existat un asemenea moment. La contractori, parteneri. Covid-ul era nou pentru toţi. Am terminat această operaţiune la timp, fără contaminări şi incidente. Asta a fost cel mai important lucru pentru noi. Siguranţa oamenilor şi a contractorilor. Un caz putea genera o închidere. În contextul fluctuaţilor şi a marjelor negative am analizat împreună cu grupul permanent oportunitatea de modificare a reţetei, optimizarea a randamentelor, astfel încât să scoatem jet, să punem în motorină, să vndem şi să ne menţinem pe linia de plutire. Scopul a fost supravieţuirea pe fondul cererii scăzute şi a surplusului de produse. Am căutat să obţinem optimal rand-rate. S-au lucrat zile întregi la începutul fiecărei luni, care e optimal rand-rate. Am fost în permanent legătură cu divizia de retail şi ne-am construit acest rand-rate pe cererea entităţii noastre.

La toate astea ne-am menţinut finanţarea, că fără fnanţare se blochează peste noapte. Am menţionat şi optimizarea costurilor operaţionale, fiind investii capitale, proiecte desfăşurate după revizie, proiecte pe care le-am amânat pentru anii următori şi am asigurat un control al tuturor proceselor interne astfel încât resursa umană să fie utilizzată la maxim în contextual work-from-home pentru personal administrative şi lucru în unit pentru personal operational.

Toate aceste eforturi au fost cu speranţa că 2021 va aduce, sau readuce, piaţa, consumul şi marjele minime pentru o funcţionare în condiţii de siguranţă şi rezultat pozitiv. +1 la capătul liniei. Pregătim şi un worst case scenario. Eu sunt optimist, sper să nu fie nevoie să aplicăm planurile de măsuri din ultimul capitol.